Când am aflat că e un om obişnuit, n-am mai avut nevoie de el.
Pentru că eu ştiu că oamenii obişnuiţi fac terci cu visele lor şi ale altora. Aşa că nu fi şi tu un om obişnuit.
Mă joc de-a v-aţi ascunselea cu fantomele de altă dată şi pozez într-o dispoziţie de zile mari împreună cu îngerii mei beţi şi scandalagii.
Uneori stau doar şi privesc cum mi se îneacă creierul cu ridicolul masochist. Alteori creez zarvă şi lumi de spumă, tentative de a conduce alte creiere toxice. Şi deodată baţi la uşa zgâriată de sârmă ghimpată şi-mi întinzi o aspirină.
Minunat dar unde ai fost până acum, te-ntreb.
*dar oare o să-mi faci faţă; mie, polivalenţelor, zăpacelii, contrastelor şi tocurilor mele?
Acum ai şansa să te întorci din prag şi şă fugi. Să fugi şi să fii un om obişnuit.


2 comentarii
Feed-ul pentru comentariile acestui articol
2011/07/19 la 19:24
Codrin
era-n copilarie o vorba, parca: “cine zice, ala e!”
2011/07/31 la 20:56
radueduard
Dar el e prins într-un dosar închis de lut, cu labirinturi unde gândurile și-au vocea proprie. Se plimbă cu o lumânare în mână, printre iluziile obscure, căutand stropul promis de veritate. Sunetul ascuțit al liliecilor de ceară e asurzitor, iar spectrul îi consuma sufletul.
E plin de oameni fară veac
Ce vor pe-al lui să-l șteargă,
Dar el gasește-ntrun final
Drumul ce stă sa meargă.
Ea emană emoție, erupție erudită extatică, ezitând evitarea eluviului.
Se vede pal, lipsit de țel, între umbre care îi ascund strălucirea. Dar el o vede orbitor, in transparența ei tremuratoare, atat de orbitor incât credea ca s-au născut odată.
Și-o simte caldă și la fel…
Sau așa vrea ea să pară?
S-au născut și a murit
Ca să se nască iară.