Indiscreția unei dimineți de cearșafuri reci s-a lipit pe obrajii aburiți de febră și rușine. Minutarul aleargă frenetic în promisiuni de punctualitate dar cui îi mai pasă de timp? Fata se ridică în coatele-i de frișcă și adulmecă aerul suprasolicitat din cameră. Pe toracele dezgolit, urmele sălbăticiei nocturne încep să usture aprins, iar palpitațiile lovesc să iasă afara.

Trupul lui capătă contur în ceața nopții ce trecuse. Își aduce aminte în transă de sticla ochilor lui în care vedea dependența cum se acumulează. Din sac de celule, el deveni un drac păgân al amorului ei. Se apleacă impunător și își agață colții de pielea fetei. Soarbe sângele albastru vâscos din piept prin rânjetul unei guri uscate, iar lichidul se prelinge prin cutele bărbiei, căzând adânc pe parchet. În liniștea stelelor, ecoul stropilor perforează timpanul în tortura timpului ei scurs. Insubordonarea lui o încruntă, însă acel moment mut nu îi permite întrebări.

Acum știe că esența i se va topi efervescent în aorta lui și paralizează. Cum și-a prins gândurile într-o cămașă de forță, sentimentele ei circulă prin tot corpul. Caută telefonul prin valurile mototolite ale patului și butonul verde îl cheamă înapoi:

Ia-mă cu tine, îi șoptește fata grav și răgușit.

Anunțuri